Statele Unite ale Europei, realitate sau utopie?

de Ligia Munteanu

| 1 Comentariu

Asistăm în aceste timpuri la evenimente ce aduc schimbări fundamentale pe scena internaţională a marilor blocuri economice. Uniunea Europeană se află într-un moment de răscruce, zdruncinată de criză, eșec politic și răspândirea unui sentiment de nesiguranţă. Incertitudinea planează atât asupra capacităţii sale de a-și apăra instituţiile și valorile fundamentale cât și asupra modul în care va continua să existe. Şi totul pare a se reduce la încredere și responsabilitate.

Cu siguranţă Francis Fukuyama a prevăzut greșit sfârșitul istoriei, însă avea dreptate atunci când clasifica puterile economice ale lumii în funcţie de gradul de încredere. Oare, dacă ar fi de inserat Uniunea Europeană în volumul său Trust, ce loc ar putea ocupa această construcţie, cel puţin în urma recentelor evenimente?
Liderii europeni încearcă cu greu să restaureze încrederea în pieţele financiare. Promisiunile privind siguranţa unui program politic menit să readucă Uniunea pe drumul prosperităţii și să înlăture criza din zona euro sunt puse sub semne de întrebare, poate tocmai pentru că prezenta situaţie este rezultatul unor politici greșite.

Nevoia de schimbare este evidentă, poate mai urgentă ca niciodată. Pasul către Statele Unite ale Europei trebuie, deopotrivă, atent analizat, corelat cu o anumită coerenţă a dezvoltării instituţionale și plasat în contextul temporal și spaţial al statelor membre, dar, în același timp, este poate necesar a ne debarasa de temeri nejustificate, ascunse sub falsa pretenţie a naţionalismului.

Nu sunt puţine vocile care se împotrivesc unei asemenea construcţii europene, și care mai degrabă suspină după urmele unui trecut așa-numit glorios, deși, identificarea cu acesta nu ar mai fi posibilă. Schimbările aduse de lumea modernă nu mai permit întoarcerea la vechile modele. În schimb, îmbie la o analiză atentă a viziunii democratice, a perspectivei asupra modului de a realiza creștere economică și asupra percepţiei valorilor fundamentale pe care Uniunea Europeană s-a fundamentat încă de la întemeierea Comunităţii Europene a Cărbunelui și Oţelului.

Cine ar fi spus că unificarea de atunci a intereselor economice ale Franţei și Germaniei, dornice de îndepărta războiul, vor conduce la proiectul unirii întregii Europe. Mâna invizibilă a lui Adam Smith a știut să aranjeze lucrurile astfel încât rezultatul dezvoltării construcţiei europene să uimească, poate, chiar și pe părinţii fondatori, deși Jean Monnet spunea încă de atunci că “singurul viitor posibil pentru popoarele Europei este în unirea lor”.

Mergând pe firul logic al gândirii austriece, orice criză reprezintă, cu siguranţă și o oportunitate. Dacă un război mondial poate fi interpretat ca preţul pentru a înfiinţa Uniunea Europeană, poate că o criză economică mondială ar putea fi considerată generatorul următorului pas al acestui măreţ proiect. Fundamentul este din nou bazat pe interese economice, și, iarăși, actorii principali sunt Franţa și Germania.

Dacă în aceste cazuri cooperarea pornește de la economic, pasul imediat este o colaborare în materie de drept. Nu putem vorbi de piaţă liberă dacă nu avem relaxare legislativă, aşa cum coerciţia economică sau de orice fel este realizată tot prin norme juridice. Se încearcă acum inserarea obiectivelor economice în sferă legală, ca o măsură de siguranţă pentru prevenirea unei viitoare crize și în același timp pentru a apropia economiile statelor din zona euro.

Schimbarea este grea, dar apare ca o măsură obiectiv-necesară. La baza reuşitei stă principiul resposabilităţii, în special a guvernatorului faţă de societate, a legiuitorului faţă de dreptate, a judecătorilor faţă de realitate, a comerciantului faţă de consumator şi piaţă. Mai mult de atât putem vorbi de responsabilitatea de a construi societăţii europene un viitor temeinic, o economie puternică, un cadru legal eficient, instituţii corecte şi flexibile. Aceste aspecte vor contura imaginea Statelor Unite ale Europei, fundamentate pe tradiţia principiilor democratice, proprietate privată, libertate individuală, responsabilitate individuală.

“Nimic nu este mai fertil în realizări decât arta de a fi liber; însă nimic nu este mai chinuitor decât această ucenicie a libertăţii. […] În general, libertatea este instituită, cu greu, în mijlocul furtunillor; ea se desăvârşeşte în timpul discordiilor civile; iar binefacerile ei nu pot fi apreciate decât după ce a ajuns la vârsta bătrâneţii.” (Alexis de Tocqueville)

Un comentariu despre „Statele Unite ale Europei, realitate sau utopie?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>