Secularizarea à la roumaine

de Radu Preda

| 0 Comentarii

Principalele sărbători religioase ale anului sunt, se știe deja, un indicator destul de sigur nu doar al gradului de religiozitate al unei societăți (de pildă, numărul celor care participă la slujbe sau care respectă tradițiile), dar și al percepției publice în general (de pildă, reflectarea în mass-media a evenimentelor festive).

Legat de acest ultim aspect, pe durata deceniului în care am locuit aproape fără întrerupere în Germania, Austria, Italia sau Franța, am putut observa nemijlocit cum, just înainte de Nașterea Domnului sau de Sfintele Paști, publicații precum Der Spiegel, cel mai mare săptămânal european, sau La Repubblica, dar și Le Monde, publicau ample dosare despre istoricitatea Mântuitorului, despre cât de completă, respectiv falsificată, ar fi Sfânta Scriptură, despre (non)sensul Învierii, despre fecioria Mariei, despre tenebrele istoriei papalității, despre abuzuri și averi, despre fundamentaliști și liberali în sânul episcopatului, despre…

Pe scurt, de-a lungul anilor, nicio temă din arsenalul luptei modernității împotriva religiei tout court nu a rămas pe dinafară. În plus, de la un an la altul, în funcție de agenda locală, de scandalurile legate de chestiunile atât de omenești ale slujitorilor Bisericii (generic vorbind), accentul trecea frecvent de la abordarea de tip principial, teoretică, la cea personală, concretă. Pedofilia, avariția, falsul intelectual, mariajul ascuns, carierismul tenebros – toate aceste păcate personale erau luate drept binevenit pretext pentru a desființa pur și simplu credibilitatea comunității de credință în dimensiunea ei instituțională și culturală. Așa se întâmpla în ultimul deceniu al secolului XX și așa continuă, constat, până azi.

Cu alte cuvinte, sărbătorile creștinești erau și sunt „bruiate” permanent de cei care, neputându-se bucura, nu tolerează măcar bucuria altora. Dacă este corect politic să nu fii ireverențios, pe bună dreptate, de Ramadam sau Hanuka, corect politic este însă, oricât de inexplicabil, să fii grosolan de Crăciun sau de Paști.

În ceea ce privește spațiul public românesc, agresivitatea mediatică în raport cu tematica religioasă nu a fost mereu legată de sărbătorile calendarului liturgic. Cum subiectul „Biserică” se vinde bine mai oricând și cum de dezvăluiri, mai mult sau mai puțin verificate, am avut mereu parte, atenția presei a fost practic continuă. Dincolo însă de orizontul informațional, o formă nouă și subtilă de secularizare tipic românească, adică fără împotrivire, o găsim în programul marilor lanțuri de magazine.

Concret, un astfel de retailer a anunțat că va avea filialele deschise pe 25 decembrie, dar și pe 1 ianuarie. Nu doar că, între timp, și duminica a devenit zi de cumpărături în România majoritar creștină, dar nici măcar sărbătorile de referință nu mai sunt suficient de „sugestive” pentru a încetini frenezia ofertei comerciale. Probabil că unii nu vor vedea în programul magazinelor un manifest anti-religios, ceea ce parțial este chiar așa.

Problema este altundeva. Dacă ne gândim că oferta se orientează strict după cerere, faptul că magazinele deschid duminica și de sărbători arată că există nu puțini care le calcă pragul. La urma urmelor, fiecare este liber să își urmeze propriul program. Ceea ce ne interesează însă este societatea care se va articula la capătul a doar câteva decenii de open fără limite: lipsită de repere în spațiu și timp, ieșită din ciclul sărbătorilor și al momentelor de odihnă interioară, incapabilă să trăiască valorile cu adevărat importante și afundându-se iremediabil într-un cotidian indistinct punctat doar de lumina falsă a reclamelor. De la comunism la consumism, extremele nu puteau fi mai evidente ca acum.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>