Religie, școală și bun simț

de FCD

| 0 Comentarii

Suntem la sfârșit de săptămână martorii unui nou episod din lupta împotriva studierii religiei în școlile din România. Astfel, la o dezbatere la Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului despre curriculumul pentru anul pregătitor, s-au remarcat militanții neobosiți ai eliminării lui Dumnezeu din spațiul public. Ca de obicei, au propus reducerea numărului de ani școlari în care să se predea religia, participarea doar pe bază de solicitare expresă la aceste ore, evaluarea fără note și scoaterea profesorilor de religie de pe statul de plată al Ministerului, invocându-se o pretinsă “îndoctrinare religioasă” a celor mici.
Importată din medii bine ancorate în nihilismul stângist devenit mainstream intelectual după revoltele studențești din 1968, campania împotriva religiei în școli pare cel puțin absurdă într-o țară în care majoritatea covârșitoare a populației are încredere mai mare în Biserică decât în orice altă instituție. Este oare greșit ca valorile și cultura creștină, care constituie reperele fundamentale ale construcției europene, să își găsească locul în școlile din România europeană? Nu propune oare creștinismul un mod de a gândi și de a trăi opus individualismului cinic al vremurilor noastre, în care numărul de apariții prin tabloide măsoară succesul personal, în absența oricărei responsabilități în slujba binelui comun? Într-adevăr, orele de religie îi învață pe copii și adolescenți că există virtuți precum cinstea, corectitudinea, modestia și hărnicia. Sunt aceste valori expresii ale îndoctrinării sau mai curând o stringentă necesitate, dictată de bunul simț? Nu oferă totodată creștinismul o doză de optimism sănătos într-o societate otrăvită de pesimismul ridicat la rang de politică editorială al multor televiziuni, ziare și portaluri de știri?
Cât privește unele din argumentele avansate în contextul dezbaterii de ieri, ele demonstrează mai curând înverșunarea adepților secularizării totale. De ce să trebuiască părinții să depună o cerere specială pentru ca micuții să participe la orele de religie? Nu suntem și așa sufocați de birocrația cotidiană încât să nu mai introducem noi formalități? Mai ales că numărul părinților care vor dori să își înscrie copiii la religie va fi, cel mai probabil, mai mare decât numărul celor care se opun acestei materii și care, în actualul sistem, trebuie să depună o cerere suplimentară. Iar dacă se pune în discuție oportunitatea notelor la religie – în general conferite mai generos – de ce nu punem la îndoială și notele la purtare, unde majoritatea elevilor obțin note maxime, luate în calculul mediei generale? Nu în ultimul rând, prin sugestia ca profesorii de religie să nu mai fie plătiți din bugetul MECTS, reprezentanții ONG-urilor par să uite că o bună parte din banii statului provine de la contribuabili ce se simt apropiați sufletește de Biserică și de valorile pe care le promovează.
Așteptăm, cu interes, noile idei ce vor mai fi lansate în viitorul apropiat. Să ne așteptăm la o propunere de reînființare a cercurilor de “ateism științific”?

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>