Prizonieriatul provizoratului

de Andrei Avram

| 0 Comentarii

Evenimentele care au marcat primul trimestru al acestui tumultuos an electoral nu fac decât să confirme că România rămâne prizoniera unui permanent provizorat, devenit din perioadă de tranziție emblemă a vieții publice cotidiene. Nici cutremurul provocat de USL vinerea trecută nu va pune capăt logicii pe termen ultra-scurt care împiedică orice construcție politică vizionară. Actualele elite par mai curând să fie mânate de o gândire de tip fanariot, conform principiului că niciodată nu poți amâna propria îmbogățire pentru că poți fi oricând mazilit. Cariera multora dintre aleșii noștri reprezintă un lung șir de staționări provizorii în parcarea partidelor aflate la putere, iar opțiunea politică a omului de rând este condiționată de provizoratul momentului actual – nu contează cine îi garantează prosperitatea peste un an sau doi, dacă pachetul cu ulei și detergent primit în prag de alegeri e mai mare decât cel al competitorului politic.

Tristul record de a avea trei guverne în trei luni – repurtat într-o perioadă în care nevoia de stabilitate și credibilizare a actului de guvernare era mai acută ca oricând – nici măcar nu mai pare spectaculos în condițiile în care ministerele sunt reorganizate pentru a oferi cât mai multe funcții. Puțin contează că degringolada generată riscă să paralizeze activitatea curentă a administrației, și oricum va fi urmată de alte permutări, după cum anunța însuși premierul desemnat în seara Zilei Muncii. Dacă până și instituțiile sunt provizorii și pot fi descompuse în bucăți precum mobila unui cunoscut producător suedez, putem să ne mai așteptăm ca încrederea în instituțiile statului să crească?

Cel mai grav rezultat al provizoratului în care trăim este însă sentimentul de nesiguranță colectivă – reflectat de retragerea tot mai multora dintre concetățenii noștrii în spațiul casnic, unicul pe care simt că îl pot modela și influența. În rest, apatie față de ceea ce înseamnă viața cetății și încrâncenare împotriva a orice înseamnă elită, spre încântarea antimodelelor a căror paradă pe micile ecrane a poluat media românească, pentru care rating-ul este unica rațiune de a exista.

Triumful lor este însă victoria provizoratului, iar succesul lor ține de efemerul propriei superficialității, oricând de înlocuit cu noi pseudo-staruri ce fac coadă în anticamerele posturilor TV. În acest răstimp, singurii ochi ațintiți asupra adevăratului capital uman al României sunt camerele de supraveghere din punctele de frontieră – martori la fel de provizorii ai exodului multor oameni buni. Numai că plecarea lor nu este provizorie, ci definitivă.

E vremea, așadar, ca România să treacă examenul de definitivat al normalității politice – până nu e prea târziu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>