Prietenie, nu cârdășie

de Adrian Papahagi

| 0 Comentarii

Nu poate exista prietenie politică unde nu există valori. O politică fără valori este în cel mai bun caz administrație și în cel mai rău cârdășie.

Valoarea supremă în politică nu se ascunde în viitorul utopic, nici în trecutul revolut, ci este pururea prezentă. Ea se numește binele comun: binele meu și binele tău, binele nostru împreună. Nu binele meu împotriva binelui tău, ceea ce înseamnă invariabil răul generalizat.

Nu există decât două viziuni asupra binelui comun: una care pleacă de la binele individual pentru a construi binele social și cealaltă care pleacă de la binele social spre a defini binele individual.

Prima se numește dreapta, a doua se numește stânga.

Dreapta este realistă, stânga este utopică.

Dreapta pornește de la ceva identificabil – binele meu – și încearcă să amenajeze binele tuturor prin negociere continuă.

Stânga pornește de la ceva ideal, imaginar – binele tuturor – și definește binele meu în funcție de acea proiecție.

Sunt de dreapta oamenii care, pornind de la ce există, vor să amenajeze ce ar trebui să existe.

Sunt de stânga oamenii care, plecând de la ce ar trebui să existe, redefinesc ceea ce există.

Dreapta e conservatoare, fiindcă preferă viitorului incert prezentul cert.

Stânga e progresistă, fiindcă preferă viitorul incert, considerat a priori mai bun decât prezentul cert.

Dreapta crede în persoană, fiindcă are meritul certitudinii – eu știu că exist, tu știi că exiști, și de aici pornim.

Stânga crede în societate, fiindcă în ea stă promisiunea binelui total.

Dreapta dusă la extrem se reduce la individualism și egoism. Acesta poate fi meschin și antisocial.

Stânga dusă la extrem devine totalitarism. Acesta este grandios și criminal.

Prietenii dreptei cred în persoana umană și în libertate.

Prietenii stângii cred în societate și în egalitate.

Dreapta este realistă și responsabilă.

Stânga este idealistă și utopică.

A fi de dreapta sau de stânga e până la urmă o chestiune de origine, de educație și de temperament.

A face politică înseamnă a te preocupa de binele comun.

A face afaceri înseamnă a te preocupa de binele propriu.

Și una și cealaltă sunt respectabile dacă sunt practicate în mod corect.

A te preocupa de binele comun se răsfrânge asupra binelui propriu.

A te ocupa de binele propriu contribuie la binele comun.

Prietenia în politică înseamnă a te ocupa de binele comun alături de cei care împărtășesc aceeași poziție cu tine.

Prietenia în afaceri înseamnă a lucra pentru binele propriu alături de alți oameni care lucrează pentru binele propriu fără a-și leza reciproc interesele.

Cârdășia este amalgamul.

Cârdășia înseamnă a lucra împreună cu neprieteni pentru binele propriu pretextând binele comun, dar lezând atât intersele efemerilor tovarăși de cârdășie cu prima ocazie cât și, în mod constant, binele comun.

Prietenia conduce pe termen lung la prosperitatea individuală și la binele comun.

Cârdășia poate asigura pentru o vreme sau durabil prosperitatea individuală a unora în detrimentul prosperității altora, și compromite mereu binele comun.

Prietenia politică înseamnă fidelitatea de o viață pentru stânga sau pentru dreapta.

Cârdășia amestecă mereu, după cum o dictează interesul, afilierea politică.

Cancerul vieții publice este cârdășia. În el se amestecă binele individual cu binele comun, stânga cu dreapta, iar rezultatul nu este niciodată o formă de bine ci, constant, răul.

A venit vremea separării apelor.

Între stânga și dreapta.

Între binele individual și binele comun.

Între politică și afaceri.

Dar până la separarea apelor, trebuie ca toate pâraiele proaspete cu apă limpede și curată de munte să se unească într-un puhoi.

Atât la dreapta, cât și la stânga a venit vremea prieteniei.

Adrian Papahagi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>