Mitropolitul Bartolomeu, evocat de Teodor Baconschi

de FCD

| 0 Comentarii

oradecluj.oradestiri.ro: Fostul ministru de Externe Teodor Baconschi a fost invitat sâmbătă seară, în Sala Mare a Casei Universitarilor, să vorbească la comemorarea Mitropolitului Bartolomeu Anania, în prezenţa a sute de personalităţi ale vieţii universitare clujene.
Baconschi a fost prezentat de Mitropolitul Andrei şi de preotul Bogdan Ivanov, preşedintele Fundaţiei “Mitropolitul Bartolomeu”, ca fiind unul dintre cei doi discipoli ai celui omagiat, alături de teologul Radu Preda.
Diplomatul a spus că Bartolomeu Anania a fost o personalitate polivalentă, teolog, medic, meloman pasionat, literat de profesie. În timpul discursului său, Baconschi a avut un moment de ezitare, datorat emoţiei, pentru care şi-a cerut scuze.
“Am avut emoţii evocându-l. Îmi daţi o secundă să mă liniştesc. Am obişnuinţa de a vorbi public, dar experienţa evocării părintelui Bartolomeu mi-a atins o coardă sufletească pe care o credeam bine ţinută sub control”, a spus Baconschi, după ce a cerut un pahar cu apă şi un scaun.
Iată cele mai importante fragmente din evocarea făcută de Teodor Baconschi mentorului său, ÎPS Bartolomeu Anania:
- “A început trei facultăţi deodată în Clujul anilor ’40. Ştia pe de rost cursurile lui Papilian de la Medicină, la fel ca un medic practicant, şi era loial tradiţiei medicale clujene. Avea o cultură laică excepţională, era familiarizat cu toţi clasicii, cita din poeţii latini, filosofii greci, dramaturgii clasici”
- “Puteai să descoperi în Anania un meloman extraordinar. Cât va fi fost de sărac ca seminarist, nu s-a oprit de la ascultat, învăţat şi descifrat muzica universală cu pasiune uluitoare”
- “Nu cred că în istoria postbelică a Bisericii Ortodoxe va fi existat un cărturar cu o mai deplină stăpânire a limbii române, un spirit mai pasionat de obligaţia de a cultiva limba română, de a o îmbogăţi şi perpetua ca instrument al identităţii naţionale”
- “Sensul vieţii noatre poate fi găsit privind în sus, căutând transcendenţa, adică gratuitul, ceea ce trece de utilitar, de mecanica vieţii sociale, de programul banal de omenesc al vanităţilor noastre curente”
- “Părintele Bartolomeu şi-a dorit o existenţă de tip sacerdotal. Câtă lume mai trăieşte cu conştiinţa că Dumnezeu mai aşteaptă un răspuns la această ordine a firii? El se considera un călugăr mediocru, dovadă de smerenie autentică. A urmat acest crez în timp şi l-a exprimat în tot ce a făcut, ca păstor, intelectual, cărturar sau cetăţean”
- “Întotdeauna l-a interesat şi dimensiunea politică. A avut căderile sale, ispitele sale, pe care le-a recunoscut cu o francheţe de adolescent”
- “Era legat de valorile în care credea, astfel că a avut o groază de duşmani. Nu a cultivat compromisul doar pentru a avea mai mulţi prieteni”
- “A făcut o figură cu totul singulară în lumea ecleziastică ortodoxă. După teroarea din anii ’50, lumea a început să se adapteze şi să-şi creeze cariere. Anania a ţinut capul sus şi a reuşit să intre în tensiuni cu susţinătorii regimului, rămânând credincios sieşi. Avea convingerea că anticomunismul şi dragostea de Hristos sunt valori pe care nu le poţi comercializa”
- “M-am bucurat de prietenia ÎnaltPreasfinţitului. Când am fost student la Sibiu, părintele Bartolomeu mi-a plătit chiria timp de un an, ajutându-mă considerabil şi în acest mod. Primeam lună de lună, prin post restant, un mandat prin care să îmi asigure această cheltuială”
- “Haina ecleziastică nu a îndrăgit-o din vanitate, pentru aurul ei, ci s-a văzut umil urmaş al lui Hristos, ca arhiereu. Revenind în inima Transilvaniei, s-a împlinit întoarcerea bătrânului oştean în locul unde luptase în tinereţe împotriva extremismului maghiar”
- “A contribuit la reconstruirea eparhiei, pentru a-i găsi demnitatea metropolitană, punând Clujul în centrul vieţii spirituale transilvane”
Teodor Baconschi a evocat şi ultima sa întâlnire cu Mitropolitul Bartolomeu:
“Ne-am regăsit cu aceaşi bucurie şi am profitat de dragostea sa părintească ca de fiecare dată. Am avut şocul de a-l vedea transformat de maladie. Bărbatul tracic solid, forţos, plin de energie pe care-l ştiam, se transformase într-o umbră de sfânt bizantin. Am avut sentimentul că s-ar putea să fie ultima vedere pe această lume. M-a recunoscut, îmbrăţişat, mi-a vorbit aşezat pe o banchetă în biroul său. Mi-a spus ceva cu valoare testamentară, perfect lucid, o singură concluzie din cei 90 de ani de viaţă: `În lunga mea viaţă, două arme m-au ajutat să lupt, credinţa religioasă şi cântecul`. Cred că acesta e testamentul pe care ni l-a lăsat tuturor”, a încheiat Baconschi în aplauzele asistenţei.

sursa: http://oradecluj.oradestiri.ro/video-in-lunga-mea-viata-doua-arme-m-au-ajutat-sa-lupt-credinta-si-cantecul-mitropolitul-bartolomeu-evocat-de-teodor-baconschi/cultural/2012/03/25/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>