Marius Bostan și Antonie Popescu despre mineriada din 13 – 15 iunie 1990

de FCD

| 0 Comentarii

Pentru a discuta despre mineriada din 13 – 15 iunie 1990, Club 2020 a realizat două interviuri, unul cu Marius Bostan, președintele Fundației Naționale a Tinerilor Manageri, și altul cu avocatul Antonie Popescu, cel care se ocupă de cazul instrumentat la CEDO de Asociația 21 Decembrie.

Memoria Pieței Universității – Pentru ce s-a protestat…

La 21 de ani de la fenomenul Piața Universității este bine să ne readucem aminte de ce s-a ieșit atunci în stradă. Acest lucru este necesar mai ales pentru generațiile care s-au născut după 1990 care nu cunosc bine motivațiile și semnificațiile acestui eveniment formativ pentru o generație întreagă de români. Din acest motiv am luat un interviu unuia din participanții la acea mișcare de protest din aprilie-iunie 1990, domnul Marius Bostan, președinte al Fundației Naționale a Tinerilor Manageri.

În 1990 Marius Bostan era student al Universității București și a decis să protesteze împotriva puterii exercitate de Frontul Salvării Naționale și de Ion Iliescu. Cei aflați în Piața Universității în 1990 respingeau ideea de democrație avansată de FSN și de reprezentanții săi. Protestatarii doreau o ruptură completă de fostul regim comunist și retragerea foștilor nomenclaturiști din viața publică. Mai mult ei doreau reconstrucția societății românești pe valori occidentale: libertate, dialog, adevăr, economie liberă și liberă inițiativă.

Studenții și intelectualii prezenți în Piața Universității s-au confruntat cu ostilitatea forțelor de ordine, cu dezinformarea practicată prin intermediul Televiziunii Române și a ziarelor apropiate de FSN, cu ostilitatea muncitorilor de pe platformele industriale din jurul Bucureștiului și în final cu intervenția brutală a minerilor și a forțelor de ordine în zilele de 13-15 iunie 1990. În fața violenței forțelor de ordine, a dezinformării și a minerilor, protestatarii au răspuns prin non-violență și încăpățânarea că pot face ceva ca să schimbe România. Din păcate statul român le-a rămas și acum dator cu adevărul asupra celor întâmplate celor care au suferit de pe urma mineriadei din 13-15 iunie. Eforturile de aflarea a adevărului și de aducerea în fața justiției a celor responsabili pentru înăbușirea protestelor din Piața Universității au trenat în acești 21 de ani care s-au scurs de la evenimente.

Memoria Pieței Universității

Pentru a lămuri o parte din problemele juridice și a înțelege mai bine contextul acelor evenimente l-am intervievat pe avocatul Antonie Popescu, cel care se ocupă de cazul instrumentat la CEDO de Asociația 21 Decembrie. Prin această speță se urmărește obligarea autorităților române să reia investigarea evenimentelor din 13-15 iunie și să tragă la răspundere pe cei care au planificat și condus represiunea împotriva celor care manifestau pașnic în Piața Universității împotriva puterii Frontului Salvării Naționale.

Interviul cu avocatul Antonie Popescu nu a vizat numai aspectele juridice ale mineriadei din 13-15 iunie 1990. M-a interesat și experiența personală a dânsului ca unul dintre participanții la manifestația maraton din Piața Universității începută pe 22 aprilie 1990. Motivul pentru care mii de tineri și intelectuali au ieșit în stradă în primăvăra anului 1990 a fost ruperea definitivă de trecutul comunist și reconstruirea societății românești pe baze democratice și occidentale.

Protestatarii din Piața Universității nu s-au confruntat numai cu ostilitatea puterii deținute de FSN și de Ion Iliescu, ci și cu o presă în general ostilă. Imaginea celor care participau la manifestația maraton din Piața Universitățiia fost distorsionată în acea perioadă de informațiile trunchiate și manipulările executate prin intermediul Televiziunii Române și a presei controlate de FSN – cotidianul Adevărul, Azi. Chiar dacă în București efectul acestor manipulări a fost atenuat de existența unor instituții de presă independente și mai puțin susceptibile la manipulări, în restul țării imaginea de „golani” și „legionari” creată celor care se întâlneau în Piața Universității nu a putut fi compensată și contrabalansată.

Mineriada din 13-15 iunie a reprezentat punctul culminant a unei strategii de învrăjbirea a grupurilor sociale, cu scopul de a menține la putere o nomenclatura comunistă regrupată în jurul FSN. Prin învrăjbirea muncitorilor și a intelectualilor, prin aducerea minerilor în București pentru a „planta flori” s-a urmărit în mod vădit întârzierea formării unei alternative politice coerente la puterea deținută de Frontul Salvării Naționale.

Manifestația maraton din Piața Universității și mineriada din 13-15 iunie reprezintă momentul nașterii societății civile românești post-comuniste. Evenimentele care s-au petrecut în acel spațiu restrâns în anul 1990 vor determina evoluții politice și sociale majore care au contribuit la transformările prin care a trecut România în ultimele două decenii. Aderarea la NATO și la Uniunea Europeană s-ar fi petrecut mult mai târziu dacă nu ar fi existat un curent de opinie care să susțină necesitatea acestor evoluții. Consolidarea democrației românești s-ar fi petrecut mult mai lent dacă nu ar fi existat fenomenul Piața Universității și un grup determinat de intelectuali și studenți care să conteste legitimitatea puterii FSN.

George Vișan, pentru Club 2020

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>