În toiul iernii vrajbei noastre se instalează și iarna demografică

de Adrian Papahagi

| 2 Comentarii

Ocupați cu viscolul, zăpada și gerul, riscăm să nici nu mai simțim iarna demografică pe care ne-o anunță, iată, primele rezultate ale recensământului. Suntem 19 milioane, ca în 1966: e, de altfel, singurul punct de vedere din care putem spune că am anulat efectele ceaușismului.

Dar impresia e înșelătoare. Din 1966 încoace România a crescut și apoi a scăzut cu 4 milioane de oameni și a avortat peste 20 de milioane de copii. Vina tragică este împărțită între politica natalistă scelerată dusă de Ceaușescu și relativismul moral care a însoțit-o și i-a supraviețuit. Comunismul nu încuraja natalitatea din dragoste creștinească față de om, din atașamentul față de valorile tradiționale ale familiei, sau măcar din umanism ateu. Era vorba pur și simplu de rațiuni meschine, economice, militare, de paranoia și megalomania unui dictator care stăpânea peste o țară prea mică pentru ambițiile lui. Ceaușescu dorea o producție de masă de grâu, oțel sau copii – la asta se rezuma totul.

Reversul medaliei s-a văzut imediat după 1989: sute de mii de copii ai străzii, orfelinate imunde, epidemie de avorturi. Cinismul și moartea cutreierau mână în mână vastul deșert populat al natalității programate.

Am depășit acel moment, dar nu prin dragoste creștinească și grijă față de familie, ci prin hedonism și materialism. Ne-am împuținat, compromițându-ne viitorul. Lipsiți de speranță, mulți au plecat din țară. Am rămas 19 milioane, dar probabil încă 2-3 milioane de compatrioți, inclusiv mulți copii, trăiesc în străinătate.

Recensământul e doar cronica unei sinucideri etnice anunțate. Sociologi precum Vasile Ghețău și Marian Preda nu contenesc să ne anunțe cifrele viitorului, sau lipsei de viitor: în 2050 vom fi 16, în 2100 – 10 milioane. Din care, probabil, peste jumătate vor fi bătrâni. Dacă de mâine natalitatea ar crește de la 1,3 la 2,1 copii/femeie, abia în 70 de ani am opri declinul demografic: un gând care îmi dă fiori.

A venit momentul ca întreaga clasă politică românească să renunțe la populism, la măturat zăpada de pe străzi și mizeria sub preș, și să se gândească la viitorul acestei țări. Aceasta înseamnă trei lucruri: a. politici umaniste, dar ferme, pro-viață și pro-familie, în bun spirit creștinesc; b. politici de încurajare a tinerilor să rămână sau să revină în România; c. politici economice de reducere a decalajelor pentru a limita emigrația sau chiar pentru a-i inversa tendința.

E evident că nu vom scăpa de deșertificarea demografică a României doar prin creșterea prosperității economice. Știm bine că în țările bogate ale Europei, natalitatea este mai mică decât în cele sărace ale Africii; în păturile pauperizate ale României, inclusiv în rândul minorității țigănești, avem o natalitate mai mare decât în clasa medie și relativ prosperă. Ca în alte cazuri, criza e morală: o scădere a dragostei pentru copii, plasarea carierei înaintea familiei, creșterea individualismului și încercarea faustică de prelungire a unei vieți egoiste, dedicată plăcerii și având oroare de responsabilitate.

Acest diagnostic coincide însă cu o mărturisire de neputință. Nu putem îndrepta politic o situație morală pe care o deplângem în calitate de creștini. Ce e de făcut deci?

Putem încerca să descurajăm avorturile prin informare. Există în acest sens un proiect de lege redactat de Asociația Pro Vita, pe care îl susține și Fundația Creștin-Democrată.

Trebuie să punem pe primul loc construcția de creșe și grădinițe, prioritare față de piscine, săli de sport sau parcuri rurale. Doar așa vom permite femeilor din clasa de mijloc să devină mame fără a-și condamna cariera. Autoritățile locale trebuie obligate și, dacă nu au mijloace, sprijinite să creeze o anumită cotă de creșe și grădinițe.

Trebuie regândit din temelii sistemul alocațiilor familiale prin încurajarea mamelor care muncesc și a familiilor cu doi sau mai mulți copii, fără ca acest lucru să încurajeze o natalitate dublată de precaritate în mediile cele mai sărace. Reforma sistemului de asistență socială trebuie să devină echitabil: nu văd niciun motiv pentru care am risipi banii acordând universal alocația ridicolă de 42 de lei tuturor copiilor. Ar fi mult mai util să se acorde triplul acestei sume copiilor săraci și nimic celor din familii cu venituri decente.

La aceste politici familiale, cărora trebuie să li se adauge altele, suntem chemați să reflectăm cu maximă urgență. Nu putem lăsa ca falsele imperative mediatico-politice ale momentului să ne deturneze de la o gândire cu bătaie lungă, responsabilă și vizionară.

La criza natalității se adaugă hemoragia emigrației. Să nu fim ipocriți: emigrația este firească într-o Europă unită. Dincolo de drame sau împliniri umane, ea este chiar utilă țării noastre, în măsura în care elimină presiunile sociale, reduce șomajul și povara asistențială și generează un flux de valută înspre România. Dar de la un punct încolo, emigrația sărăcește fibra națiunii. Cel mai tragic aspect este exodul creierelor: nu ne putem permite să rămânem o nație de consumatori, de muncitori ieftini și de agricultori neproductivi. Singura noastră forță poate veni din creșterea productivității și crearea de produse cu valoare adăugată mare. Asta înseamnă: tehnologie, software, servicii medicale. Deci o bună educație și un viitor pentru tinerii care se decid să devină ingineri, medici, cercetători.

Reforma educației este o bună premisă pentru reinventarea meritocrației, oricât ar protesta dinozaurii, brontozaurii și tiranozaurii universitari împotriva dictaturii articolelor ISI. Feudalismul universitar și medical au sufocat sistemul, perpetuând nu doar venerabila competență, în fața căreia mă înclin, ci și intolerabila impostură.

Tinerii cu studii în străinătate trebuie să fie atrași înapoi: există în acest sens proiecte meritorii ale UEFISCDI, în domeniul cercetării. Dar junii sorbonarzi sau oxonieni trebuie să investească și patriotism în lupta cu un sistem anchilozat, care nu le va face loc cu una cu două. O diplomă nu mai este astăzi, pe fondul inflației universitare, decât un bilet de intrare, nicidecum titlu de proprietate sau act de înnobilare.

În fine, creșterea economică va reduce măcar tendința emigraționistă, dacă nu și “sporul demografic negativ” (sinistră litotă nihilistă, nu-i așa?). Nu vom putea avea prosperitate fără limitarea corupției și a reglementărilor absurde, liberticide care sufocă inițiativa. O firmă trebuie să poată fi înființată într-o singură zi, prin interacțiunea cu un singur funcționar, sau chiar pe internet. Controalele fiscale, sanitare etc. trebuie reduse proporțional cu înăsprirea pedepsei pentru evaziune, intoxicarea populației sau munca la negru. Ghișeul unic trebuie să devină o realitate. Dereglementare și laxism maxim pentru cei ce funcționează corect, pedepse exemplare pentru abateri: asta e filosofia.

Răspunsurile sunt la îndemână: capitalism mergând până la laissez-faire și morală creștină. Spiritul libertății și duhul iubirii. Cu alte cuvinte, revenirea la firesc. Leviatanul corupției statale și balaurul stricăciunii morale sunt dușmanii. Dragostea creștinească și intransigența civică sunt remediile. Fără de ele, ne vom trezi în nici o generație într-un deșert înghețat, unde în loc de râsetele copiilor vor răsuna gemetele unei societăți muribunde, crispate în cinism și paralizate de neputință.

2 comentarii despre „În toiul iernii vrajbei noastre se instalează și iarna demografică

  1. Articolul dvz poate fi incadrat f usor in categoria utopii/promisiuni electorale ale paradisului prosperitatii? Credeti ca o initiativa legislativa pe care nici macar nu o descrieti clar sau pentru textului careia nu postati un link poate rezolva situatia?
    Ati citit cumva, macar un singur articol din seria de presa Maternitatile groazei ca sa intelegeti ce inseamna a da nastere unui copil in Romania?
    V-ati aruncat vreodata privirea pe experiente precum cea de aici?
    http://sarcinaindoi.blogspot.com/2008/08/cum-s-nscut-vlad.html
    Cred ca ar trebui sa emiteti pareri doar dupa ce lecturati macar sumar sursele indicate… Dupa ce veti avea la dispozitie macar o cercetare sociologica(pe care ar putea sa o realizeze chiar FCD-ul) care sa ofere raspunsuri la ce inseamna sa nasti si sa cresti un copil in Romania si cel putin in urma unei serii de dezbateri la care sa fie invitate si femei(ca doar nasterea sau avortul le privesc exclusiv).
    Este usor a scrie articole din fata unui birou, bazate pe o sursa empirica unica-recensamantul.
    Apropo de ce nu aplicati personal politica de inmultire pe care o propuneti ca sa deveniti un exemplu…

  2. Articolul este bun, însă foarte optimist. Societatea noastră este deja crispată în cinism și paralizată de neputință, asemeni societăți europene în întreg. Scădere dragostei pentru copii, plasarea carierei înaintea familiei, creșterea individualismului și încercarea faustică de prelungire a unei vieți egoiste sunt caracteristici ale societății capitalist-protestante pe care noi cu bucurie ni le-am însușit în ultimii 20 de ani. Draga mea creștin-democrație de sorginte catolică, așa cum bine vedem, nu a reușit să găsescă un răspuns acestor probleme. În cel mai bun caz s-a rezumat la a le încetinii evoluția. Dacă vom trata boala demografică cu aceleași leacuri cu care s-a tratat occidentul, printr-o politică de imigrație dinspre Asia și Africa, așa cum recomanda recent Alin Teodorescu, vom dispărea chiar în timp ce aparent ne vom înmulții. Eu cred că singura soluție este însănătoșirea morală care va duce implicit și la însănătoșirea demografică, dar asta nu se face prin schimburi interculturale și nici prin dialoguri interconfesionale ci prin prin reîntoarcerea la valorile ortodoxiei si la tradiții cu ajutorul dohovnicilor trăitori, nu a intelectualilor lași sau a episcopilor corupți.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>